To blog or not to blog!
Dupa indelungi reflectii si dureri intercostale am ajuns la concluzia ca este necesar sa imi scriu si eu blogul. Poate unii s-ar intreba de ce? Nu va speriati, dar si eu ma intreb acelasi lucru. Am ajuns chiar la cateva raspunsuri provizorii pe care am incercat sa le generalizez, pentru a intelege fenomenul.
Pentru inceput ma gandesc la o libertate de exprimare marita in comparatie cu alte mijloace de comunicare. Este perfect adevarat. Dar ce ar trebui exprimat pe un blog? Orice ar veni raspunsul... Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau chiar asa. Una este sa abordezi teme de gandire cu imlpicatii in viata cotidiana si alta este sa povestesti istorii. Din pacate am constatat surfand pe alte bloguri ca nu prea exista teme de gandire. Exista povestiri care mai de care mai anapoda despre intalniri cu tipe/tipi, incercari esuate de reflectie in oglinda, exprimari ale plictisului. Dar stau sa ma intreb: daca tot ai ceva de spus macar nu abera. Poate nu sunt singurul care nu vrea sa afle ce a mai facut animaul de casa in ultima vreme, sau ce ganduri depresive exista pe piata cognitiva. Dar este ceva in trend, e fancy, e dandy.
Si cu aceasta ocazie am ajuns la al doilea posibil raspuns: este oare un trend, o moda? Bineinteles. E cool sa ai un blog pe care sa insiri vrute si nevrute pe banda. Mie aceste nimicuri mi se par plictisitoare. Dar de ce e cool? Pentru ca toti au, iar demersul logic este sa iti faci si tu, ca doar nu poti fi mai prejos. Nu mai conteaza varsta, important e sa scrii : "Scrieti baieti, scrieti, numai sa fie in limba romana" dupa cum spunea Heliade Radulescu.
Uneori stau sa ma gandesc la Scufita Rosie... Ce s-ar fi intamplat daca ar fi avut posibilitatea sa isi creeze un blog in conditiile acestea. Cum ar fi prezentat povestea arhi cunoscuta in conditiile prezentate mai sus. Probabil ar fi fost de genul:
"Pai stateam si acsultam muzica si surfam pe net. Atunci a venit mama la mine si mi-a zis sa ma duc pana la bunica. Buey, ce oameni sunt si parinti astia, nu te inteleg. Mam certat cu mama ca nu vreau sa ma duc si nici macar bani de taxiu nu mia dat. Am luat plasa pentru bunica si am plecat. Pe drum mam intalnit cu un tip cool, aka Lupu si am stat de vorba la o tigare, apoi m-am dus cu el in club. Super tare frate, dar s-a lasat cu bataie ca a venit Vanatorul, un tip dintr-o gashca si la batut pe Lup de numa'... Ce oameni..."
In orice caz perspectiva ar fi fost sumbra. Acum cititorule, depinde de tine daca esti sau nu de acord cu astfel de lucruri, dar eu unul stiu ca daca ai ceva de scris, atunci nu trebuie sa fie banalitati.
