Back in bussiness!!!

M-am gandit sa revin in spatiul blogosferic dupa mai bine de doi ani si jumatate de vegetare. M-am tot gandit daca merita sa scriu. Raspunsul a venit foarte repede: da. Sunt atat de multe nebunii care se petrec in acest colt de harta incat merita mentionate si eventual sanctionate.
De aceea m-am gandit sa redeschid seria de postari cu un subiect nou si de actualitate cred eu: Pastele Blajinilor.
Inca din cele mai vechi timpuri aceasta sarbatoare precrestina marcheaza un moment de aducere aminte a celor trecuti intr-un plan superior al existentei (a se citi o lume mai buna, nu ca s-au mutat la vila, n.r.). Nimic iesit din comun pana aici. "Dar cand am vazut... Am zis si eu: sa te fereasca bunul Dumnezeu de imaginatia poporului!" daca ar fi sa rastalmacesc spusele conului Leonida fata de Reactiune.
Ce sa vaz domnule? Zapand la sfarsitul saptamanii trecute, m-am focusat pe o stire de la un canal de televiziune oarecare unde se prezenta o pomana in cimitir cu ocazia acestei sarbatori intitulate Pastele Blajinilor, unde rudele indoliate au adus gratarul in "padurea de marmura" si au inceput sa intoarca micii pe toate partile spre deliciul gurilor casca. Stau totusi sa ma gandesc daca sintagma "intr-un loc luminat, un loc cu verdeata" ar trebui sa cuprinda si micii si berea, elemente intrinseci ale odihnei vesnice. Fumul se ridica pana la ceruri si tot ce mai lipsea era doar o muzica de foarte proasta calitate. Am ramas stupefiat...
M-a apucat o frica teribila si m-am gandit la o varianta de testament, prin care sa las cu limba de moarte urmasilor sa ma ingroape intr-un sicriu antifonat, pentru ca estimez ca peste 50 de ani cand voi evolua spre o alta dimensiune se vor da concerte in cinstea celor plecati dintre noi. Nu ca as avea ceva impotriva muzicii, dar as vrea sa imi fac somnul vesnic de frumusete.

Cunoastere egal selectie naturala?

Revoluţia din 1989 a reprezentat un punct de cotitură important atât pentru istoria modernă a României cât şi pentru drepturile şi libertăţile individuale. După acel moment s-a făcut trecerea de la cunoaşterea controlată şi zvonistică la cea liberă şi zvonistică. Înainte informaţiile erau cenzurate şi tot ceea ce se prezenta opiniei publice era cernut de către organele de partid. Era întreţinută inteenţionat o stare de incertitudine care ajuta partidul în conducerea ţării. În momentul de astazi lucrurile stau altfel: informaţia este liberă. Oricine poate accesa informaţia ca urmare a diversificării mijloacelor de informare.

Revenind la tema cunoaşterii in societate, cred ca există trei mari linii de abordare: perspectiva economică, civică şi individuală.
Primul aspect pe care vreau să îl abordez este cel economic. În societatea de astăzi, recalificarea profesională este un lucru necesar c, ca modalitate de adaptare la piaţa forţei de muncp aflată într-o continuă schimbare.
Avansul ştiinţific si tehnologic revoluţionează întregul sat global. Nimeni nu se aştepta ca la finalul anilor 70, începutul anilor 80 să apară o nouă mână de lucru mult mai ieftină, fară salarii, fără greve, fără zile libere. Roboţii industriali folosiţi în industrie au creat una dintre problemele stringente ale generaţiei următoare: ce se va întâmpla cu forţa de muncă rămasă fără ocupaţie? Cum îşi va putea susţine existenţa? La o primă privire răspunsul este foarte complicat, dar în realitate nu este chiar aşa. Agenţiile naţionale pentru ocuparea forţei de muncă devvoltă programe de recalificare pentru toţi cei afectaţi de contracandidaţii mecanici, pentru că într-un final au nevoie de supravegherea omului. Acesta este numai un exemplu.
Apoi mai există cazul formării profesionale continue. În acest caz elementul de bază pentru reactualizarea şi completarea informaţiei îl reprezintă capacitatea de a face faţă concurenţei, de a fi la curent cu tehnicile şi strategiile contracandidaţilor pe piaţa economică. Pentru că într-un final să se ajungă la maximizarea profitului. Cel mai uşor acest fenimen se poate observa în cadrul marilor ompanii din diferite domenii. Acestea organizează periodic serii de cursuri pentru personalul angajat în care sunt abordate ultimele schimbări şi reorientări in ploitica de marketing ale companiilor concurente.
Al doile aspect pe care l-am sesizat este cel al cunoaşterii din punct de vedere civic. Informarea cu privire la drepturile şi obligaţiile cetăţeanului reprezintă esenţa pentru înţelegerea democraţiei. Din păcate o bună parte dintre români stau destul de prost la acest capitol. Timp de mai mulţi ani am fost membru în secţiile de votare. Am rămas uimit în momentul în care am văzut tineri care au venit pentru prima dată la vot şi care nu cunoşteau candidaţii, ca să nu mai vorbesc despre ideologia partidelor prezente la alegeri.
La final aş dori să menţionez componenta individuala a procesului de cunoaştere. Informaţia poate consolida poziţia unui individ în cadrul grupului. În aceste condiţii, individul va ajunge foarte uşor în ipostaza de lider şi formator de opinie. Aspectul emoţional nu este nici el exclus din ecuaţie. La o simplă observaţie empirică se poate constata tendinţa oamenilor într-o discuţie de a evita domeniile pe care nu le cunosc. Se poate naşte în aceste condiţii un sentiment de inferioritate care trebuie tratat doar cu mai multă informaţie.
Concluzionând, pot spune că indiferent de aspectele pe care am încercat să le diferenţiez mai sus, omul are nevoie de cunoaştere; societatea are nevoie de cunoaştere. Ea reprezintă elementul cheie care ajută individul să se adapteze la jungla cotidiană. Oricum privim situaţia, informaţia este cea mai puternică armă, şi cel care o deţine este un om puternic.

To blog or not to blog

To blog or not to blog!

Dupa indelungi reflectii si dureri intercostale am ajuns la concluzia ca este necesar sa imi scriu si eu blogul. Poate unii s-ar intreba de ce? Nu va speriati, dar si eu ma intreb acelasi lucru. Am ajuns chiar la cateva raspunsuri provizorii pe care am incercat sa le generalizez, pentru a intelege fenomenul.

Pentru inceput ma gandesc la o libertate de exprimare marita in comparatie cu alte mijloace de comunicare. Este perfect adevarat. Dar ce ar trebui exprimat pe un blog? Orice ar veni raspunsul... Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau chiar asa. Una este sa abordezi teme de gandire cu imlpicatii in viata cotidiana si alta este sa povestesti istorii. Din pacate am constatat surfand pe alte bloguri ca nu prea exista teme de gandire. Exista povestiri care mai de care mai anapoda despre intalniri cu tipe/tipi, incercari esuate de reflectie in oglinda, exprimari ale plictisului. Dar stau sa ma intreb: daca tot ai ceva de spus macar nu abera. Poate nu sunt singurul care nu vrea sa afle ce a mai facut animaul de casa in ultima vreme, sau ce ganduri depresive exista pe piata cognitiva. Dar este ceva in trend, e fancy, e dandy.

Si cu aceasta ocazie am ajuns la al doilea posibil raspuns: este oare un trend, o moda? Bineinteles. E cool sa ai un blog pe care sa insiri vrute si nevrute pe banda. Mie aceste nimicuri mi se par plictisitoare. Dar de ce e cool? Pentru ca toti au, iar demersul logic este sa iti faci si tu, ca doar nu poti fi mai prejos. Nu mai conteaza varsta, important e sa scrii : "Scrieti baieti, scrieti, numai sa fie in limba romana" dupa cum spunea Heliade Radulescu.

Uneori stau sa ma gandesc la Scufita Rosie... Ce s-ar fi intamplat daca ar fi avut posibilitatea sa isi creeze un blog in conditiile acestea. Cum ar fi prezentat povestea arhi cunoscuta in conditiile prezentate mai sus. Probabil ar fi fost de genul:

"Pai stateam si acsultam muzica si surfam pe net. Atunci a venit mama la mine si mi-a zis sa ma duc pana la bunica. Buey, ce oameni sunt si parinti astia, nu te inteleg. Mam certat cu mama ca nu vreau sa ma duc si nici macar bani de taxiu nu mia dat. Am luat plasa pentru bunica si am plecat. Pe drum mam intalnit cu un tip cool, aka Lupu si am stat de vorba la o tigare, apoi m-am dus cu el in club. Super tare frate, dar s-a lasat cu bataie ca a venit Vanatorul, un tip dintr-o gashca si la batut pe Lup de numa'... Ce oameni..."

In orice caz perspectiva ar fi fost sumbra. Acum cititorule, depinde de tine daca esti sau nu de acord cu astfel de lucruri, dar eu unul stiu ca daca ai ceva de scris, atunci nu trebuie sa fie banalitati.